Cel de-al Doilea Război Mondial a determinat masive mişcări de populaţii. Mai întâi evreii au fost deportaţi în lagăre din toate teritoriile cucerite de germani şi aliaţii lor. O parte au reuşit să plece în Asia sau America. Peste 6 milioane de evrei au fost exterminaţi în lagărele de concentrare. O plecare masivă a evreilor se realizează după încheierea războiului, determinată de crearea, în 1948, a statului modern Israel.Sovieticii au expulzat proporţii a fost cea a polonezilor. Statul lor a fost ocupat de Germania şi U.R.S.S. 12 milioane de polonezi din teritoriile anexate iar germanii au exterminat 90% din evreii polonezi. Cehoslovacii din Regiunea Sudeta au avut de suferit foarte mult deoarece a trebuit să evacueze teritoriul pe care l-a ocupat Hitler în 1938, în urma acordului de la München.
Perioada postbelică în Europa Occidentală: după al Doilea Război Mondial mai multe state din Europa occidentală au avut programe de primire a muncitorilor imigranţi. În 1973 acestea au fost sistate din cauza crizei economice produse de scumpirea petrolului produs în ţările arabe.
În Franţa, tradiţia muncitorilor imigranţi s-a creat încă din perioada interbelică, când a fost creată Societatea Generală a Imigranţilor, pentru a administra eficient această problemă. În perioada 1945-1974 statul francez susţine o politică de imigraţie durabilă. Permisul de muncă se obţinea şi se reînnoia foarte uşor. În anii '60 se construiesc locuinţe provizorii pentru aceşti muncitori. În 1974 politica franceză s-a schimbat radical, ajungând să se propună o primă de repatriere celor care ar dori să revină în ţara lor. În anii '80 Franţa a organizat expulzarea emigranţilor clandestini. Franţa a avut o relaţie specială cu populaţia din fostele sale colonii. Tinerilor din Magreb (Maroc, Tunisia, Algeria) le este facilitată primirea la studii, fapt ce determină şi acordarea altor facilităţi economice sau culturale. Anglia a dus şi ea o politică apropiată de fostele sale colonii, în special faţă de India. Datorită acestei politici, Londra este unul dintre cele mai cosmopolite oraşe ale Europei. Germania a stabilit relaţii speciale cu muncitorii de origine turcă. Italia, Spania, Portugalia au fost ţări de unde s-a emigrat masiv din cauză că s-au confruntat, fie în perioada interbelică, fie imediat după aceea cu regimuri dictatoriale.
Perioada comunistă în Europa Centrală şi de Est: instaurarea regimurilor comuniste a determinat o plecare masivă a persoanelor cu situaţie materială foarte bună (nobili, burghezi) sau a intelectualilor care nu au fost de acord cu regimul comunist. Ei erau "vânaţi" de noul regim întrucât, conform ideologiei marxist-leniniste, erau consideraţi asupritori şi duşmani ai poporului. Totuşi, această migrare masivă s-a oprit foarte repede pentru că s-au închis graniţele. În aceste condiţii, trecerea frontierei presupunea riscuri foarte mari. Cel mai uşor se putea pleca iniţial din Germania de Est în Germania de Vest prin Berlin. În perioada 1949-1962 au reuşit să evadeze astfel 2,5 milioane de persoane. În 1962 ruşii au construit Zidul Berlinului, care a blocat foarte eficient aceste plecări (până în 1989 au mai trecut doar 5000 de persoane). Cei care plecau din ţările comuniste, primeau azil politic în statele occidentale. În România au existat câteva particularităţi ale migraţiilor în perioada comunistă. Mai întâi, în 1945, cea mai mare parte a saşilor a fost deportată în Siberia.. După 1989 au mai plecat în mod liber şi alţi saşi, astfel că dacă în perioada interbelică saşii erau 4% din populatta României, azi mai sunt doar câteva mii (0,3%). Principala problemă a ultimelor decenii în primul rând este migraţia ilegală deoarece migrantii ilegali sunt suspusi la tot felul de abuzuri şi sunt mai dispuşi spre comiterea unor infracţiuni din cauza condiţiilor dificile de viaţă. Italia s-a confruntat, începând cu anii '80 cu valuri succesive de populaţie ilegală: albanezi, marocani, tunisieni, somalezi etc. Italia este expusă la acest fenomen datorită apropierii ei de coastele Africii. Cu toate acestea, astăzi cel mai mare grup etnic din Italia este reprezentat de români (aproape 1,5% din populaţia ţării). Fenomenul migraţiilor dinspre Europa de Est spre cea de vest s-a extins după 1989. Pe lângă prăbuşirea comunismului, o altă cauză a fost războiul din Iugoslavia care a determinat plecarea a mii de refugiaţi: albanezii din Kosovo, musulmanii din Bosnia-Herţegovina etc.